Interpretare inventar de personalitate (dupa Jung)

 

Personalitate de tip  ESTJ [gandire de tip extrovert, cu senzorialitatea ca functie secundara]

 

Acest tip de oameni utilizeaza gandirea pentru a administra realul: organizeaza proiecte, sunt logici, analitici. Obiectivi, critici, greu de convins altfel decat prin ratiune. Sunt centrati mai ales pe munca, mai putin pe oameni. Fac un efort sistematic de a urma si atinge scopurile planuite si orice schimbare in acest drum ales va insemna si un efort de a schimba deliberat regulile dupa care se conduc.

Prefera rezultate practice, concrete.

Inclinati natural spre afaceri, industrie, productie, constructii ca domenii preferentiale.

Isi asuma rapid riscul deciziei, chiar prea rapid in dauna examinarii in detaliu, a intelegerii.

Un astfel de tip este prea putin sensibil fata de sentimentele celorlalti si, din acest punct de vedere, se bazeaza atat de mult pe logica incat pierde complet din vedere valorile sensibilitatii afective.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip   ENTJ [gandire de tip extrovert, cu intuitia ca functie secundara]

 

Prefera actiuni de executie, planificarea pe termen lung.

Asemeni ESTJ, sunt logici, analitici, se fixeaza pe idei mai degraba decat pe oameni. Prefera sa se raporteze la viitor, fac planuri, organizeaza modalitati de rezolvare a proiectelor, sunt nerabdatori cand e vorba de dezordine, duri cand se iveste ocazia. Propria viata este condusa de un set de reguli sau judecati fundamentale despre realitate, iar centrul de interes se afla pe ceea ce este dincolo de prezent; evident, cunoscut. Interesul intelectual, spre deosebire de tipul ESTJ este directionat si de intuitie, ceea ce le sustine curiozitatea pentru idei noi, toleranta fata de teorii, gustul pentru situatii problematice complexe; au nevoie de sarcini care sa le stimuleze intuitia si manifesta o preferinta spre acele activitati de executie unde isi pot pune in valoare capacitatea de a gasi si introduce noi solutii. Au tendinta de a se asocia cu alti intuitivi, ceea ce le potenteaza subestimarea detaliilor si a realitatilor. Trec prea rapid spre decizii, nu tin cont de sensibilitatile si sentimentele celorlalti.

 

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui   C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

 

Personalitate de tip ISTP [gandire de tip introvert, cu senzorialitatea ca functie secundara]

 

Astfel de structuri isi directioneaza gandirea pentru a cauta principiile care stau la baza informatiei senzoriale constiente. Logici, analitici, greu de convins in afara ratiunii si a faptelor solide. Prefera sa organizeze fapte, dar nu oameni si situatii. Sociali, apar relativ timizi, curiosi, dar de o curiozitate pasiva. Uneori pot fi atat de absorbiti de lucrurile care ii intereseaza, incat par rupti de real. Linistiti, rezervati, in afara situatiei in care vorbesc despre ceea ce ii pasioneaza.

Adaptabili atata vreme cat nu este violat un principiu in care cred. Indemanatici, le place sportul, activitatea in aer liber, tot ceea ce convine senzorialitatii. In masura in care si-au dezvoltat simtul observarii realitatii exterioare, pot manevra realitatile diferitelor situatii in care se afla; interesati sa stie cum si de ce; sunt eficienti in stiintele aplicate.

Ca domenii preferentiale sunt dreptul, marketingul, vanzarea, asigurarile, statistica.

De asemenea, sunt prea putin sensibili la aspectele care tin de simtamintele altora, fiind dominati de logic; inclinati sa amane deciziile sau chiar sa rateze aplicarea lor practica dintr-o tendinta de a nu face efort. Daca nu reusesc sa judece precis un lucru sau sunt dezinteresati de un anume aspect, nu se implica.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

 

Personalitate de tip ESFJ [afectivitate de tip extrovert, cu functia secundara senzorialitatea]

Radiaza simpatie si camaraderie; preocupati dominant de oamenii din jur, de armonia relationala. Prietenosi, cu tact, intelegatori; perseverenti, constiinciosi chiar si in problemele marunte, inclinati sa accepte acelasi lucru de la ceilalti. Placerea vietii provine din caldura sentimentelor celor care ii inconjoara; sunt loiali fata de persoane, institutii, cauze, chiar pana la a idealiza ceea ce admira. Capabili sa descopere valoarea in opiniile celorlalti; daca opiniile sunt conflictuale, pot reusi in cele din urma sa le armonizeze. Interesati mai ales pentru ceea ce simt, percep senzorial, devin practici, realisti, cu picioarele pe pamint. Atrasi de particularitatile oricarei experiente;

Prefera activitati care ii pun in contact cu semenii si situatiile de cooperare si bunavointa; profesori, preoti, reusesc si in munci comerciale sau in profesiuni din domeniul sanatatii, unde sunt capabili de caldura si ingrijire atenta. Gandesc bine atunci cand discuta cu semenii si le place sa comunice; trebuie sa depuna efort pentru a fi scurti si practici in ceea ce spun. Desi prefera ca lucrurile sa fie decise si stabilite, nu tin neaparat sa ia ei insisi toate deciziile.Uneori au tendinta de a sari la concluzii inainte de a analiza. Pot avea multe idei precise despre ceea ce "trebuie" sau "nu trebuie" si le exprima liber.

Le este greu sa admita realitatea despre oamenii si lucrurile la care tin. Daca nu reusesc sa infrunte faptele dezagreabile sau refuza sa ia in consideratie criticile dureroase, ajung la ignorarea faptelor in loc sa caute solutii.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip INTP – [gandire de tip introvert, cu functia secundara intuitia]

Isi folosesc preferential ratiunea pentru a descoperi principiile fundamentale ale oricarei idei constiente. Se bazeaza pe ratiune pentru a dezvolta principii si a anticipa consecinte; logici, analitici, de asemenea, critici, in mod obiectiv. Se centreaza mai ales pe idei. Prefera sa organizeze mai degraba idei si cunostinte decat oameni sau fapte; curiozitate ideativa in plan social, cu un cerc restrans de prieteni atrasi mai ales de discutarea ideilor; absorbiti de o idee, pot uita sau ignora circumstantele realului. Rezervati, dar comunicativi cand este vorba de ideea preferata. Adaptabili, atat timp cat nu este violat un principiu fundamental propriu. Interes pentru ceea ce este dincolo de aparent, de prezent, evident, cunoscut; o rapida capacitate de a intelege, intuitivi, cu o vie curiozitate intelectuala.

Eficienti in stiinta pura, cercetare, matematica, inginerie, dezvoltandu-se ca savanti, profesori, in domenii precum economie, filosofie, psihologie.

Lipsa de contact cu lumea exterioara poate sa le creeze probleme legate fie de lipsa de experienta concreta, practica, fie de comunicare. Se bazeaza pe gandirea logica in asa masura incat pot pierde din vedere lucruri care ii afecteaza fie pe ceilalti, fie pe ei insisi.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ENFJ [afectivitate de tip extrovert, cu functia secundara intuitia]

Simpatici, prietenosi, preocupati mai ales de oamenii din jur si armonia relatiilor interumane; intelegatori, perseverenti, constiinciosi si ordonati, chiar in probleme marunte. Sensibili la aprobarea celorlalti si la indiferenta sau interesul pe care-l starnesc. Loiali fata de persoane, institutii sau cauze, ajungand uneori sa idealizeze ceea ce admira. Sunt capabili sa vada valoarea din opiniile altora, iar pentru a aduce armonie inter-relationala sunt gata sa cedeze; in aceasta subtila dinamica pot uita de propriile interese. Interes pentru ceea ce este dincolo de cunoscut, prezent, evident, iar intuitia le intensifica viata interioara. Atrasi de carti in genere, sunt relativ toleranti fata de diverse teorii. O buna capacitate de a se exprima oral; gandesc mai bine cand discuta cu oamenii. Exceleaza in activitati interumane, care cer cooperare; adesea sunt profesori, preoti, consilieri, sau vanzatori.

Trebuie sa faca un efort special pentru a putea fi scurti si practici. Deciziile se bazeaza mai ales pe valori personale; le plac lucrurile clare, precise, dar nu tin neaparat sa ia ei insisi deciziile. Tendinta de a sari spre concluzii uneori fara a-si asigura informatii suficiente sau pertinente. Cand incep un nou proiect, tind mai degraba sa faca ceea ce presupun ca este nevoie, in loc sa afle ceea ce se cere si de ce este nevoie. Le este dificil sa admita adevarul in privinta oamenilor si lucrurilor la care tin; mai degraba au tentinta sa ignore problemele, in loc sa le rezolve cand nu reusesc sa faca fata unor aspecte dezagreabile sau unor critici dureroase.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ISFP [afectivitate de tip introvert cu functia secundara senzorialitatea]

Calzi, dar retinuti in manifestarea afectiva daca nu cunosc foarte bine persoana. Daca tin la cineva sau ceva, o fac cu profunzime, demonstrand aceasta afectiune nu prin cuvinte, ci prin fapte. Atenti si credinciosi indatoririlor si obligatiilor fata de oamenii sau lucrurile la care tin. Cu o atitudine foarte personala fata de viata, judeca prin prisma valorilor si idealurilor personale. Pot fi influentati doar de persoana la care tin profund; isi exprima rar adevaratele sentimente interioare.Toleranti, deschisi, adaptabili ca atitudine generala. De obicei se bucura de momentul prezent si nu le place sa-l strice printr-o graba de a termina; nu doresc sa impresioneze sau sa domine; ii pretuiesc mai ales pe cei care le impartasesc valorile si scopurile.Interes pentru realitatile interioare sau exterioare semnalate prin simturi.Sunt atrasi de domenii pentru care gustul, simtul frumusetii, discernamantul sunt necesare. Exceleaza adesea in activitatile manuale. Doresc ca ceea ce fac sa contribuie la ceva care are importanta precum intelegerea, sanatatea sau fericirea oamenilor si vor sa existe un scop in ceea ce fac. Sunt perfectionisti cand tin profund la ceva fiind astfel adecvati pentru activitati care cer devotament si adaptabilitate. Resimt un sentiment de inadecvare atunci cand exista un contrast intre ceea ce cred, intre ideal si ceea ce fac. In acest sens, tind mai degraba sa se subestimeze, fiind modesti. Daca nu gasesc o activitate care sa le exprime idelurile, pot deveni prea sensibili si vulnerabili.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip INFP [afectivitate introverta, cu intuitia ca functie secundara]

 

Calzi, dar rezervati in a-si marturisi afectivitatea. Legati de indatoririle si obligatiile pe care le au sau oamenii la care tin, au o atitudine foarte personala fata de viata si judeca doar sub prisma idealurilor si valorilor personale. Sunt pasionati mai ales in modul cum tin si isi apara aceste idealuri si convingeri. Vorbesc cu greu de aceste subiecte si rar isi exprima sentimentele profunde; sunt toleranti, deschisi, intelegatori, flexibili, adaptabili pina in momentul cand le este in vreun fel amenintata loialitatea interioara. Interesati de ceea ce se afla dincolo de prezent, cunoscut, evident sunt cu adevarat pasionati si plini de energie cand lucreaza pentru ceea ce cred si iubesc. Curiosi fata de noi idei, interesati de carti, cu darul unei exprimari fluente, pot deveni scriitori. Atrasi de asemenea de munca de consiliere, de profesorat, de domenii ca literatura, arta, stiinta sau psihologia.

Pot fi coplesiti de un sentiment de inadecvare cand exista o discrepanta intre idealurile lor si ceea ce au realizat; daca nu gasesc prin intuitie un canal pentru idealurile personale, devin sensibili, vulnerabili, fara incredere in viata si in sine.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ESTP [senzorialitate extraverta si gandirea ca functie secundara]

Sunt tipul de oameni prietenosi, adaptabili si realisti care se bazeaza pe ceea ce vad; cauta informatiile directe, relevante, accepta faptele si evidenta acestora. Cauta solutii si nu impun o decizie arbitrara. Rezolva problemele prin adaptabilitate, reusind sa-i determine si pe ceilalti sa se adapteze; in genere, nu au prejudecati, sunt deschisi, toleranti, inclusiv fata de ei insisi. Reusesc adesea sa destinda o atmosfera sau situatie tensionata. Capacitatile senzoriale le permit sa sesizeze rapid aspectele de moment si sa se confrunte cu ele in mod oportun, sa absoarba si sa-si reaminteasca un numar mare de fapte, sa aiba simt artistic, sa poata manui cu usurinta materiale, instrumente, unelte; in decizii nu se folosesc de procedee standard, prefera analiza logica a situatiei concrete in care nu amesteca sentimente sau valori personale; invata mai mult din experienta personala, decat prin studiu; sprijinindu-se de gandire, pot ajunge la principiile fundamentate ale unei situatii; in genere, acorda incredere acelor teorii care rezista in practica, ei insisi fiind mai eficienti in practica decat la teste scrise. Astfel ca sunt eficienti si in posturi care cer realism, actiune, adaptare precum cele de inginer, politist, in investigatii, marketing, tehnologii medicale, constructii, productie, industrii de divertisment, servicii alimentare etc.

Le place sa traiasca, se amuza si ii amuza pe cei din jur; gasesc bucurie in hrana, haine, muzica, arta; de obicei le place sportul si pot fi buni sportivi.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ESFP [senzorialitate extraverta cu afectivitatea ca functie secundara]

Prietenosi, adaptabili, realisti; se bazeaza pe ceea ce pot vedea, auzi, pe informatii de prima mana; accepta si folosesc firesc faptele din jurul lor; cauta solutii, nu impun o idee proprie. Sunt adaptabili, fiind capabili sa-i ajute si pe altii sa se adapteze. Nu au prejudecati, sunt deschisi, toleranti fata de altii si propria persoana, fiind capabili astfel sa dezamorseze situatiile stresante si sa armonizeze situatiile de conflict. Centrati pe fapte si pe prezent, reusesc sa rezolve problemele adaptandu-se, gasind cai adecvate, folosind regulile, sistemele, circumstantele existente fara a se lasa blocati de ele.Curiozitate activa in legatura cu oamenii, activitatile, obiectele, hrana, decorurile, orice intra in sfera de receptie a senzorialitatii si, in acest sens, prezinta abilitati in a descoperi necesitatile de moment, a manevra oamenii si conflictele, a memora si utiliza un mare numar de fapte. Au gust artistic. In decizii, se orienteaza insa mai putin dupa logica gandirii decat dupa valorile si sentimentele personale, avand o afectivitate nuantata, diferentiata, sunt plini de tact, intelegere, interes fata de semeni si eficienti in contactele interumane.Indisciplinati, invata mult mai ales din experienta concreta si sunt capabili sa se descurce mai bine in situatii reale decat in cele scrise. Pentru a crede in idei sau teorii, acestea trebuie sa corespunda si in practica.    Sunt de asemenea eficienti in activitati care cer realism, actiune si adaptare precum serviciile de sanatate, vanzarile, transporturile, industria de divertisment, in munci de secretariat sau birou, servicii alimentare,conducerea grupurilor de lucru, operatii mecanice etc. Se bucura de viata, de posesiunile materiale si se preocupa de a avea; le place hrana buna, hainele, muzica, arta, dar si exercitiile fizice si pot fi buni sportivi.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ISTJ [senzorialitate  introverta, cu gandirea ca functie secundara]

Realisti, practici, absorb, memoreaza si folosesc un mare numar de date, fapte, aspecte fiind scrupulosi fata de acuratetea lor. Accepta responsabilitatea, cu simtul datoriei mai ales din nevoia interioara ca totul sa fie bine, limpede stabilit. Reactiile intime pe care nu le exteriorizeaza sunt vii si intense, iar cand se confrunta cu o criza arata calmi, linistiti; in spatele calmului exterior aparent, exista o intensa participare interioara. Cand sunt in fata unei indatoriri, cand au de-a face cu lumea, se comporta rezonabil, masurat. Seriosi, exacti, sistematici, atenti la  amanunte. Perseverenti, nu sunt impulsivi, dar, angajati intr-o actiune, sunt greu de distras sau descurajat.

Prefera activitati in care sunt cerute calitati de organizator si acuratete, precum contabilitatea, ingineria civila, dreptul, productia, constructiile, sanatatea, o munca de birou; reusesc in functii de manager si de conducere; cand au de rezolvat ceva, judecata practica si acuratetea in aplicarea procedurilor ii fac mai degraba consecventi si conservatori, adunand datele necesare care sa le sustina deciziile. Cauta solutii, raportandu-se la reusitele din trecut si adesea devin experti in munca lor fara a dezvolta un sentiment de suficienta personala.

Se asteapta ca si altii sa fie logici si analitici, ceea ce le provoaca probleme cand evalueaza semenii sau cand nesocotesc oamenii mai putin puternici.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ISFJ [senzorialitate introverta, cu afectivitatea ca functie secundara]

Acest tip de oameni accepta cu devotament responsabilitati; respecta faptele, sunt realisti, practici. Se apleaca spre studierea atenta a faptelor sau a necesitatii practice de a face ceva, asumandu-si responsabilitatea. Pot memora si folosi un mare numar de fapte, dar le doresc pe toate cat mat exacte.Au reactii intime vii si intense care rar sunt exteriorizate; chiar daca se confrunta cu o criza, isi pastreaza aparenta calmului. Au o perspectiva intens individuala, personala, prin care privesc lucrurile, adesea au umor. Apar seriosi, muncitori, atenti si rabdatori fata de amanunte si proceduri. Lucreaza atent la toate lucrurile "marunte" care trebuie indeplinite pentru a finaliza un proiect. Perseverenti, nu se avanta impulsiv in ceea ce au de facut, dar, odata angajati, sunt greu de distras sau descurajat. Nu renunta decat daca experienta ii convinge de drumul gresit.Atrasi de profesii care combina observatia atenta cu grija pentru oameni, precum cele din domeniul sanatatii; de asemenea, pot deveni profesori, sau lucreaza in munci de birou, servicii sau care presupun ingrijiri personale.

In relatiile cu semenii isi arata preferintele afective; sunt amabili, intelegatori, plini de tact, sunt un sprijin bun pentru oamenii aflati la nevoie. Adesea ajung in roluri de conducere datorita grijii pentru exactitate si organizare.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip ENTP [intuitie extraverta cu functia secundara gandirea]

Ingeniozitatea ii caracterizeaza, capacitatea de a inova, de a vedea noi posibilitati, de a realiza un lucru; au imaginatie, initiativa in a incepe un proiect, multa energie pentru a-l finaliza. Siguri de imaginatia lor, neobositi fata de problemele in care se implica, sunt stimulati de dificiultati, ingeniosi in rezolvarea lor. Se simt competenti in multe domenii si apreciaza acest aspect si la altii. Extrem de patrunzatori in privinta atitudinilor celorlalti, isi folosesc aceasta abilitate pentru a obtine sustinere pentru proiectele lor. Tind mai degraba sa inteleaga oamenii decat sa-i judece. Pentru astfel de oameni, lumea este plina de proiecte posibile si pot sa fie atat de atrasi, interesati de o varietate de lucruri incat sa aiba dificultati de a se fixa la ceva anume. Mai mult, se pot chiar plictisi de propriile lor proiecte dupa ce dificultatile majore sau provocarea initiala au fost depasite.

Se simt bine si sunt mai eficienti in activitati care le permit mereu proiecte noi si daca au pe cineva care sa le preia proiectele odata ce dificultatea initiala a fost depasita.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala. 

Personalitate de tip ENFP  [intuitie extraverta cu afectivitatea ca functie secundara]

Entuziasti, inovatori, vad usor noi posibilitati sau noi cai de a face ceva. Multa imaginatie si initiativa, multa energie care le sustine eforturile; sunt stimulati de dificultati si sunt ingeniosi in rezolvarea lor. Uneori sunt atat de absorbiti de propriul proiect incat uita de orice altceva. Pentru ei viata este o succesiune de noi si noi entuziasme, care le sustin energia si adesea ii mobilizeaza sau molipsesc si pe altii. Vad simultan atat de multe posibilitati, incat au dificultati de a alege pe cea mai buna; ratiunea se desfasoara predilect prin judecati valorice, cantaresc valoarea fiecaruia.

Capacitatea judecatii afective apare limpede cand este vorba despre oameni, fiind abili in manevrarea semenilor si adesea au intuitii remarcabie in privinta posibilitatilor altora de a se dezvolta. Tind mai degraba sa inteleaga decat sa judece, sa analizeze logic oamenii.

Talent in munca de consultanta, pot fi profesori inspirati si inspiratori, mai ales cand au si libertatea de a inova. Sprijiniti de talent pot reusi in o multitudine de domenii - arta, jurnalistica, stiinta, reclama, vanzari, ca preoti, scriitori etc.

Nu suporta rutina si lipsa de inspiratie si le vine greu sa se aplece asupra detaliilor, mai ales cand acestea nu sunt legate de un interes major personal. Pot ajunge sa se plictiseasca si de propriile proiecte ,odata lucrurile intrate pe un fagas rutinier, dificultatea sau provocarea initiala depasita.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip INTJ [intuitie introverta, cu functia secundara gandirea logica]

Inovatori fara satiu, atat in gandire cat si in actiuni, au incredere in propria viziune interioara asupra lucrurilor, indiferent de opinia oficiala sau mentalitatea curenta sau credintele unanim acceptate. O astfel de incredere in propriile intuitii le da energia sa schimbe, sa "mute muntii"; problemele aparute nu fac decat sa-i stimuleze, la fel lucrurile care par imposibile. Sunt, in toate privintele, cei mai independenti, ca tip de oameni.Acorda o mare valoare competentei, atat celei proprii, cat si competentei altora.Cheltuie oricat de multa energie pentru a aduce in fapt proiectul in care cred; hotarati si perseverenti, sunt gata sa-i conduca pe ceilalti cu tot atata asprime cu care se conduc pe ei insisi. Prefera intuitia, dar pot la nevoie sa se fixeze si pe detaliile unui aspect, analizand atent pentru a-si realiza planurile.Domeniile preferate spre care ii conduce intuitia sunt stiinta, ingineria, politica, filosofia, unde se remarca prin indrazneala intuitiei.Nu suporta rutina. Apar dificultati mai ales prin modul lor unidirectionat de a se concentra pe un anumit scop; isi fixeaza scopul cu atata claritate, incat ajung sa nu mai poata descoperi alte lucruri care ar putea intra in conflict cu acest scop (mai ales punctele de vedere sau sentimentele altora).Uneori isi neglijeaza si propriile sentimente, le reprima sau refuleaza sau ignora ceea ce ii conduce adesea la tensiuni interioare.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.

Personalitate de tip INFJ  [intuitie introverta, cu afectivitatea ca functie secundara]

Mari inovatori in domeniul ideativ, cu incredere in viziunile interioare, indiferent de opiniile curente, de ceea ce este unanim acceptat etc. Problemele ii stimuleaza, imposibilul, de asemeni. Independenti, individualisti, dominati de inspiratiile care le vin prin intuitie, care par atat de valabile si importante incat le este greu sa inteleaga de ce nu sunt acceptate de oameni. Nu intotdeauna este vizibila independenta lor interioara datorita faptului ca pretuiesc armonia si prietenia si, in genere, se straduiesc sa-i convinga pe altii sa coopereze, sa le aprobe punctul de vedere, sa participe la punerea in practica a scopurilor in care cred. Pot fi buni si chiar "mari" conducatori, mai ales cand se daruiesc unei inspiratii intelepte, reusind sa-i atraga pe altii prin credinta si entuziasmul propriu.

Sunt atrasi mai ales de domeniile care imbina necesitatea intuitiei cu sensibilitatea afectiva si mai ales, oamenii. Astfel, ii atrage  mai  ales  profesoratul,  arta  si  preotia.  Intuitia le faciliteaza patrunderea la intelesurile profunde ale subiectului si au o satisfactie mare, ajutand la dezvoltarea individuala a celorlalti. Daca sunt atrasi de tehnica, se dezvolta foarte bine in cercetare sau stiinta, pentru ca intuitia le sugereaza noi abordari iar afectivitatea le sustine entuziasmul si energia necesara.  Nu suporta o munca de rutina.

1Acest instrument este adaptat dupa  un alt test utilizat in practica, care are la baza conceptia asupra personalitatii din pesrpectiva lui  C.G.Jung.

2 Cele 16 structuri tipologice descrise, se constituie la intersectia dintre doua dimensiuni. Dimensiunea introversie – extraversie, inteleasa ca o orientare fundamentala a psihismului care se manifesta complementar la nivelul celor doua instante complementare: constientul si inconstientul abisal. A doua dimensiune tine de modul dominant de a intra in relatie cu informatia, modalitatea logic-rationala, opusa celei irationale. Aceasta ultima modalitate este denumita "perceptiva", cu sensul ca informatia este receptionata de subiect fara ca sa o si prelucreze rational, sa o "judece". La nivelul modalitatii rationale intra in actiune doua functii cognitive opuse: gandirea, functia care atribuie si afectivitatea, sau in termeni jungieni, simtirea, functia care da valoare.

Modalitatatea irationala sau perceptiva se manifesta prin functia senzoriala, care informeaza despre existenta unor aspecte ale realului, fara a face inferente sau atribuiri si, opusa ei, functia intuitie, care aduce informatii care nu sunt nici rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente.

Trebuie avuta in vedere functionarea complementara si in opozitie atat a celor patru tipuri de procese denumite anterior: senzatie, intuitie, gandire logica si simtire, cat si a extraversiei si introversiei ca modalitati atitudinale de raportare la exterior. Astfel, de exemplu, unui constient dominant extrovert ii corespunde un mod de orientare introvert al inconstientului, unui constient care prefera functia gandirii ca instrument principal de cunoastere, ii corespunde si i se opune un inconstient care functioneaza dominant prin afectivitate, iar celelalte functii irationale vor putea fi prin exersare ontogenetica si diferentiere, apropriate constintei. In buna masura, progresul, evolutia psihica inseamna, in termenii psihologiei analitice, o treptata diferentiere a functiilor de cunoastere prin asumarea si exersarea lor in constiinta.

3 Aceasta scurta introducere ne permite sa intelegem cele patru scale de interpretare:

a. scala El, introversie-extraversie (prin care sunt introduse cele doua tipuri de preferinte sau orientari catre lumea interioara si exterioara);

b. scala SN (care opune modalitatea senzoriala celei intuitive de raportare la informatie);

c. scala TF (care indica modalitatile opuse de judecare a informatiei, cea logic-rationala "T" sau gandirea si cea afectiv-rationala "F" sau simtirea);

d. scara JP, care diferentiaza intre stilul inferential (tendinta de a judeca) "J", care este descris ca atitudine dominant rationala a celor care au tendinta de a trai ordonat, planificat, cu dorinta de a-si controla viata si stilul irational, perceptiv "P", al celor carora le place sa-si traiasca viata intr-un mod flexibil, spontan, mai degraba incercand sa inteleaga viata decat sa o controleze.

Tipurile preferentiale reprezinta modurile in care constiinta subiectului intra in relatie cu realul, prin prisma functiei dominante si a celei imediat urmatoare care de obicei este mai putin diferentiata, dar coexista cu cea principala.