Tendinte privind piata muncii

·         Desi nu exista prognoze oficiale in ceea ce priveste populatia ocupata pe activitati ale economiei nationale putem avea o imagine a evolutiei acestui indicator avand in vedere prognoza structurii PIB pentru anii 2014 – 2017. Astfel este de asteptat ca in anii urmatori populatia ocupata in Industrie, Constructii si Servicii sa-si pastreze trendul actual  ca pondere in total populatie ocupata in timp ce populatia ocupata in domeniul agriculturii va avea o tendinta de reducere ca pondere in total. Prognozele europene mentioneaza ca este de asteptat ca pana in 2020 Romania sa aiba unul dintre cele mai bine reprezentate sectoare de Industrie din Europa, sub aspectul ponderii populatiei ocupate in sector fata de total populatie ocupata.

·         Ca urmare, nevoia de formare profesionala se va inregistra mai acut in special in ramurile in care populatia ocupata este de asteptat sa creasca – respectiv in Industrie si Constructii si in unele sectoare din Servicii.

·         In plus Industria este activitatea in care sporul de ocupare a fost unul pozitiv daca avem in vedere locurile de munca create in companiile nou create si locurile de munca pierdute in companiile desfiintate.

·         Industria prelucratoare este principalul furnizor de locuri de munca vacante, dupa ramura – administratie publica, sanatate si invatamant.

·         Pondere mare a locurilor de munca vacante intr-un sector arata un deficit de forta de munca suficient pregatita, putem concluziona ca urmatoarele sectoare se confrunta cu dificultati in a recruta si angaja personal calificiat: Sanatate si asistenta sociala, activitati de servicii administrative si activitati de servicii suport, activitati de spectacole, culturale si recreative, administratie publica, intermedieri financiare, productie si furnizare de energie electrica si Industria prelucratoare.

 

·         Avand in vedere specificul fiecarei activitati in parte si modul in care competentele necesare personalului ocupat pot fi obtinute consideram ca putem vorbi de un deficit de competente ce pot fi completate prin FPC in sectorul Industriei prelucratoare, in sectorul asistentei sociale, in activitati de servicii administrative si activitati de servicii suport, activitati de spectacole, culturale si recreative, dar si in productia de energie electrica si termica, gaze si distributia de apa. 

Top 10 ocupatii pentru care angajatorii din Romania intampina dificultati in a gasi personal:

  • 1.      lucratori calificati,
  • 2.       ingineri,
  • 3.       muncitori necalificati,
  • 4.      management / personal executiv,
  • 5.      personal in domeniul financiar contabil
  • 6.       reprezentanti de vanzari,
  • 7.       tehnicieni,
  • 8.      personal IT,
  • 9.      masinisti, operatori masini,
  • 10.  bucatari.

Exista un deficit de personal calificat pentru ocupatiile: specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, conducatori ai unor entitati economice, tehnicieni, maistri si asimilati si functionari administrativi.

Asa cum se reflecta si din graficul anterior este asteptata in continuare o crestere a cererii pentru ocupatii care necesita un nivel ridicat de pregatire.

 

Conditiile economice pot accelera sau incetini acest trend dar nu ii pot schimba sensul.

Situația tinerilor în piața muncii din România:

Deși rata șomajului în rândul tinerilor 15-24 nu este în România la fel de ridicată ca în unele state membre iar utilizarea contractelor de muncă atipice nu este o practică des întâlnită indiferent de grupa de vârstă avută în vedere, piața muncii din România nu oferă prea multe opotunități tinerilor ce se pregătesc să facă tranziția de la școală spre viața activă. Mai mult se poate vorbi de un comportament al sistemului care nu-i trimite pe tineri în șomaj ci mai degrabă îi descurajează determinându-I să se orienteze spre inactivitate sau descurajându-I să caute oportunități de dezvoltare persoanală.

Analiza atentă a situației tinerilor în piața muncii din România dezvăluie următoarele:

Ö   În 2013 – 17,7% din populația tânără inactivă se găsea în situația de casnică sau alte situații de inactivitate cu excepția celei de elev/student. 15% din populația tânără aflată într-o altă stare de inactivitate decât cea de elev/student a lucrat înainte de această stare – 66% din aceste persoane au trecut în inactivitate ca urmare a faptului că desfășurau o activitate temporară, 14% au fost concediați. 

 

Ö   35% din tinerii aflați în inactivitate nu caută un loc de muncă însă sunt disponibile să  înceapă lucrul în situația în care și-ar găsi un loc de muncă, tendința acestui fenomen fiind aceea de creștere. 11,6% din tinerii aflați în altă stare de inactivitate decât cea de elev/student nu caută un loc muncă și nici nu sunt disponibile să înceapă să lucreze.

       Precaritatea ocupării în cazul tinerilor este vizibilă în structura ocupării – salariații reprezintă doar 54% din populația ocupată tânără, această categorie de  vârstă se caracterizează printr-un nivel uriaș al ponderii lucrătorior familiali neremunerați în total populație ocupată.

Sursa: INS, prelucrările autorului

Ö   96% din persoanele ocupate nu caută un loc de muncă procentul s-a menținut relativ constant în 2012 și 2013, Doar 3,7% din persoanele tinere ocupate caută un loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul.

      În 2013 34% din tinerii ocupați erau lucrători în agricultură, procentul a crescut constant din 2010. De asemenea 18% din tinerii ocupați în 2013 erau încadrați ca lucrători necalificați. Ambele date indică semne ale precarității situației tinerilor în piața muncii, ceea ce este însă mai grav este faptul că situația actuală va induce efecte în evoluția viitoare a tinerilor și implicit în ceea ce privește potențialul de dezvoltare economică al României.

Sursa: INS, prelucrările autorului

Așa cum s-a putut observa din graficele anterioare ponderea lucrătorilor cu regim de lucru temporar este încă una extrem de redusă chiar și față de media europeană, cu toate acestea în ultimii 4 ani s-au înregistrat creșteri constante  ale acestui indicator.

Descurajarea lucrătorilor tineri în a fi activi pe piața muncii este reflectată de procentul persoanelor tinere ocupate care doresc să lucreze mai mult decât o fac în prezent – 74% din acestea au declarant că nu doresc să lucreze mai mult decât o fac în prezent, tendința este însă una de scădere în ultimii ani. Tendința de reducere a celor care nu doresc să lucreze mai mult este generată și de rata mare a subocupării – 8%, acest fenomen fiind înregistrat cu prioritate în mediul rural și în rândul bărbaților (87% din persoanele subocupate sunt lucrători din mediul rural). Din  cei 13% care doreau în 2013 să lucreze mai mult - peste 95% nu caută un alt loc de muncă.

 

Ö Cu toate acestea aprox 43% din populația tânără ocupată lucrează adesea sâmbăta iar 18% declară că lucrează adesea duminca.

Ö 80% din șomerii tineri nu au lucrat niciodată, această tendință a fost accentuate și de creșterea ponderii șomerilor tineri din mediul rural în total șomeri tineri. 82% din șomerii din mediul rural nu au lucrat niciodată. 2013 reprezintă anul intrării unui nou val de șomeri tineri, 40% din șomerii tineri au o durată a șomajului sub 6 luni, față de 38% în 2012, 60% din șomerii tineri sunt șomeri de lungă durată iar incidența șomajului este foarte ridicată.

Sursa: date INS, prelucrări ale autorului

 Principalele sectoare furnizoare de șomeri tineri au fost în 2013: serviciile – 40,6% din șomerii tineri ce au lucrat înainte provin din acest sector, 35% provin din Industrie și Construcții și 24% din agricultură. Lucrătorii necalificați sunt cei mai expuși în a devein șomeri dacă avem în vedere că 38% din tinerii șomeri ce au lucrat înainte au desfășurat activitate ca muncitori necalificați. Cel mai mare risc de a deveni șomer îl au însă lucrătorii pe cont propriu – în 2013 13,5% din tinerii ce au lucrat pe cont propriu au făcut tranziție spre șomaj în timp ce doar 7,5% din salariați s-au confruntat cu o astfel de tranziție. Acesta ar putea fi și motivul pentru care tinerii au renunțat să mai fie interesați în a devein lucrător pe cont propriu – 92% in șomerii tineri doresc să se angajeze ca salariați și doar 8% ca lucrători pe cont propriu. În 2010 18% din șomerii tineri căutau oportunități de a deveni lucrător pe cont propriu – în 2013 doar 8% din șomerii tineri mai doreau acest lucru.

Ö 33% din șomerii tineri ce doresc să devină salariați doresc să devină salariați cu program complet, 51% iși doresc să găsească un loc de muncă cu program complet însă ar accepta și un program partial în timp ce 5% din șomerii tineri ar accepta orice fel de program.

Sursa: INS, prelucrările autorului

-       Durata medie a șomajului în rândul tinerilor este încă una ridicată, eforturile din ultimii ani se pare că nu au generat un trend pozitiv dacă avem în vedere că acest indicator a avut în 2013 un nivel mai ridicat decât cel din 2010.

-        Diferențele urban / rural în cazul României sunt extrem de ridicate în ceea ce privește nivelul șomajului, în rândul tinerilor. În plus impactul șomajului este semnificativ mai mare în cazul grupei de vârstă 15 – 19 ani, așa cum reiese din graficul de mai jos.

Sursa: INS, prelucrări ale autorului

Concluzionând trebuie menționat faptul că eșecul tranziției de la școală la piața muncii a generat descurajare în rândul tinerilor și implicit reducerea interesului în a-și căuta un loc de muncă, tendință reflectată de evoluțiile indicatorilor așa cum au fost mai sus menționate. În mediul rural tinerii se orientează spre activități neremunerate în gospodăriile proprii ceea ce pe termen scurt cosmetizează indicatorul rata șomajului la nivel național însă pe termen lung afectează cu siguranță potențialul de dezvoltare al economiei românești.

Deși grupa de vârstă 15-24 are cea mai mare disponibilitate de a-și scimba locul de muncă, procentul acestora rămâne extrem de scăzut și în cazul tinerilor. Această tendință este valabilă atât pentru persoanele care sunt ocupate dar și în rândul persoanelor aflată în altă situație de inactivitate decât cea de elev/student. Acest lucru reflectă faptul că tinerii nu reușesc să identifice oportunități în piața muncii, deși în acest moment tinerii locurile de muncă ocupate de tineri sunt mai degrabă cantonate în sectoare intensiv utilizatoare de forță de muncă și caracterizate prin capacitate mică de inovare. Pentru că școala nu le asigură suficientă experiență practică pentru a avea acces la locuri de muncă de calitate tinerii trebuie să se mulțumească cu locuri de muncă care nu necesită calificare sau locuri de muncă cu o slabă calificare.

 

Mobilitatea populației ocupate tinere este foarte scăzută, mai degrabă se face tranziție spre inactivitate decât spre ocupare. Șomajul are tendința să devină cronic, peste 60% dintre șomerii tineri păstrându-și statutul de șomer pe parcursul unui an. Sunt oportunități scăzute de angajare pentru elevi și studenți, care la terminarea studiilor intră într-un procent mai mare în șomaj sau inactivitate decât în muncă.